-> Bancuri cu ardeleni <-

1.

Doi ardeleni stau de vorba:
- Auzi, mai Gheo', daca eu ma culc cu nevasta-ta, cum se zice ca suntem: veri, cumnati, cuscri?
- Mai Ioane, eu cred ca se zice ca suntem chit.

2. :lol:

Un ardelean si un lepros stau in inchisoare. La un moment dat, leprosului ii cade o ureche... o ia si o arunca pe geam. Dupa un timp, leprosului ii cade nasul... il ia si il arunca pe geam. Dupa un timp, leprosului ii cade un deget... il ia si il arunca pe geam... Ardeleanul nu mai suporta:
-No, dupa cum bag de sama, 'mneata vrei sa evadezi!

3. :lol:

Langa un sat din Ardeal aterizeaza o farfurie zburatoare.
Autoritatile iau imediat masura de a anunta satenii despre acest eveniment si despre comportarea pe care trebuie sa o aiba daca intalnesc cumva un extraterestru.
"Dragi sateni, pe izlazul de langa satul nostru a aterizat o farfurie zburatoare. Daca din intamplare intalniti un extraterestru va sfatuim sa va pastrati calmul, sa nu incercati sa ii agresati in vre-un fel, ba din contra, fiti prietenosi si incercati prin gesturi si putine cuvinte sa comunicati. Ca sa ii puteti recunoaste va informam ca extraterestrii sunt : MICI, VERZI, AU OCHII BULBUCATI SI MAINILE PANA LA PAMANT"
Spre seara, Gheorghe era la coasa. Si cum cosea el vede un "omulet" mic, verde, cu ochii bulbucati si mainile pana la pamint. Se apropie incet sa nu-l sperie si ii spune:
- Eu... Gheorghe... cosas... cosesc.
La care omuletul ii raspunde:
- Eu... Ion... padurar... ma cac...

4. Ardeleanul se întoarce de la spitalul unde bunica familiei fusese internatã în situație gravã.
- Ei, care-i baiul? îl întreabã cei de-acasã, nerãbdãtori sã afle veºtile.
- No, bine, rãspunde ardeleanul. Doctorii spun cã a ieºit din crizã...
- Asta-i fain! exclamã cineva din familie.
- ... ºi a intrat în comã. Ce-o fi asta numai doctorii ºtiu.

5. Doi moroºeni, Gheorghe ºi Vasile, merg la fapt în þarã. Dupã prima zi de lucru, merg ºi ei la cîrciumã. Ca sa nu zicã oamenii cã-s beþivi, ei cer douã cafele.Gheorghe bea din cafea ºi-i dau lacrimile,Vasile îl întreabã:
- De ce plîngi, mãi Gheorghe?...
- Plîng pentru cã mã gîndesc la mama, care a rãmas acasã singurã cu gospodãria.
Vasile îl consoleazã:
- Lasã, mãi, cã ajungem ºi noi acasã dupã ce facem un ban.
Bea ºi Vasile din cafea ºi-i dau ºi lui lacrimile, la care Gheorghe îl întreabã:
- Ce ai, mãi Vasile, de ce plîngi?
- Mã gîndesc la sãracu' tata cum ar bãga ciocan-n mã-ta cã nu mi-ai spus cã-i fierbinte cafeaua!

6. Într-un compartiment de personal, prin Ardeal. Trenul cam pustiu, coridoarele goale, glasul roþilor de tren monoton. Un cetãþean solitar într-un compartiment, cufundat în gînduri. Trenul opreºte într-o garã ºi în compartiment intrã un alt cetãþean, cu un picior de lemn. Dã bineþe ºi cade ºi el pe gînduri. Mai trec vreo douã gãri. întâiul ocupant ciocãneºte discret în piciorul de lemn:
- Apãi, domnule dragã, nu vã fie cu supãrare, frasin îi?
Posesorul, dupã un moment de chibzuialã:
- Ba!
Liniºte. Mai trece o garã.
- Paltin îi?
- Ba!
- Fag îi?
- Ba!
- Stejar îi?
- Ba!
- Gorun îi?
- Îi.
- Apãi, daca-i gorun, îi fain, cã nu amorþãºte!